Nu sunt trei cursuri din care alegi unul. Sunt trei părți ale aceluiași drum: copilul construiește un obiect care funcționează, scrie codul care îl pune în mișcare, apoi ajunge la inteligența artificială, cu tot ce a învățat până acolo. Fiecare parte are nevoie de cea dinainte.
Robotică cu Arduino
Construiește lucruri care chiar funcționează
Nu lucrăm cu piese de construit și nu ne oprim la simulări pe ecran. Copiii montează circuite adevărate pe plăci Arduino și scriu codul care le pune în mișcare. La final, obiectul se aprinde, sună sau se mișcă — în fața lui, pe bancă.
Plăcile, senzorii și componentele sunt ale noastre
De la primul led aprins până la proiecte cu senzori și motoare
Fiecare copil avansează în ritmul lui, fără praguri de vârstă
Programare, de la zero
Învață să programeze înainte să știe să scrie cod
Nu orice copil începe cu firele în mână. La programare începe fără să fi scris vreodată o linie de cod și ajunge să construiască singur lucruri care se mișcă pe ecran. Nu învață un program anume, ci felul de a gândi pe care îl folosește orice programator, în orice limbaj, toată viața.
Începe de la zero, fără nicio pregătire dinainte
Pe înțelesul unui copil de clasa a II-a
Ce face pe ecran ajunge, la capăt, să miște un motor
Inteligență artificială
Toți copiii vor ști să ceară ceva unui AI. Al tău va ști cum gândește.
Diferența nu e mică. Unul primește un răspuns și îl crede. Celălalt știe de unde vine răspunsul, de ce uneori e greșit și ce se poate face în privința asta.
Nu e o oră în care i se povestește despre inteligența artificială. Lucrează cu ea, la calculator, în fiecare săptămână — iar la capăt înțelege de ce o mașină nimerește uneori și de ce alteori greșește cu toată încrederea din lume.
De acolo, „calculatorul e deștept” nu mai e magie. E un lucru pe care ți-l poate explica el ție.
Lucrează cu AI, nu doar aude despre el
Înțelege de ce greșește o mașină
Ajunge la un proiect care funcționează
Exemple de proiecte
Câteva dintre lucrurile care ies din sală. Fiecare copil avansează în ritmul lui: cine e curios ajunge repede la senzori, iar cine are nevoie de mai mult timp îl primește.
Semafor care chiar funcționează
Copilul montează trei becuri și scrie ordinea în care se aprind. La final are un semafor adevărat, care ține roșul mai mult decât galbenul, exact ca în stradă.